Experiență personală!

    Țin să precizez că ziua de 18.04. 2025 a fost una dintre cele mai bune din viața mea sau printre cele mai bune. Te trezești de dimineață și ai o rutină specifică, după care vrei să citești din Cuvântul lui Dumnezeu și nu te poți concentra. La prima vedere ar părea un lucru ciudat, o problemă sau orice altceva dar nu un lucru bun. Dar nu, Dumnezeu îmi vorbea!

    Cu o zi înainte, în timp ce mă aflam la muncă, primesc un telefon, dar nu am putut răspunde. M-am uitat să văd cine e: Doamna Tania. O femeie credincioasă, singură, cu o problemă la unul dintre membre, însă Dumnezeu era cu ea. Era dornică să vorbească cu mine. I-am scris ulterior și i-am zis că nu sunt acasă. Dorea ca cineva să vină să-i taie și ei iarba din curte, pentru că nu avea cine. Plătea oricât, spunea ea.

    În dimineața următoare, după cum am spus, Domnul îmi vorbea, dar nu cu cuvinte ci printr-un gând: "iarba trebuie tăiată". Am închis Biblia, am anunțat părinții și mi-am strâns uneltele necesare. Dar înainte de a pleca, am dat un telefon acestei surori, pentru a mă asigura că nu i-a tăiat între timp cineva iarba și eu să mă duc degeaba acolo. A răspuns și am întrebat-o:

        " - Bună dimineața, sunt Ruben. Voiam să vă întreb, v-a tăiat cineva iarba între timp? Dacă nu, vin eu într-o oră sau o oră și jumătate.

         - Nu a venit nimeni, dar în schimb, Isus mi-a spus că mă vei suna și că tu vei veni să îmi tai iarba.

         - Am înțeles... . Rămâne cum am stabilit."

    Închizând telefonul, am rămas mască, iar în timp ce mă sprijineam de șifonier am zâmbit, dar tot blocat am rămas și în același timp și uimit. Nu-mi venea să cred. Asta înseamnă că urechile mele, ale inimii, au fost ciulite și am auzit clar glasul lui Dumnezeu și L-am ascultat. Să fii răspunsul rugăciunilor celor din jur, este un har. Cine sunt eu ca Dumnezeu să se folosească de mine, să fiu eu de folos Lui? Ce lucru minunat!

    Am luat uneltele și am pornit la drum. Mă aștepta. Încă eram uimit, blocat. Am început să-mi fac treaba, ca pentru Domnul, nu în bătaie de joc, ci cu responsabilitate: în fața porții, în curte și în spatele casei. Totul era strâns, aranjat și mă bucuram de ce văd.

    Despre această soră vă pot spune că ea lucrează în via Domnului. E disponibilă pentru Domnul, așa cum poate ea, cu cât poate ea, dar face din toată inima. O femeie smerită, care strânge Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, nu cum fac mulți, îl țin la piept sau într-o bibliotecă veche. Câți dintre noi care spunem că suntem creștini, ascultăm de Dumnezeu și ne punem la dispoziția Lui?"N-am timp! , Am programare la... ! , Mă doare un dinte! , E meci, joacă Real Madrid! , etc". Cine este disponibil pentru Domnul?

    Câțiva copii, după ce au terminat treaba, munca din curtea dumneaei, au vrut să plece. Nici n-au ieșit bine pe ușă și sora Tania i-a oprit și ne-a spus cu seriozitate:

        "- Nu pleacă nimeni fără rugăciune! Trebuie să ne rugăm! Și tu, Ruben, hai la rugăciune!"

    Intrând ușor în casa ei, fără să murdăresc lucrurile de pământ și iarbă, m-am pus pe scaun. Îi învăța din Scriptură pe acei copilași. Câți își mai iau din timpul lor și câți lasă confortul de acasă și merg pe teren să slujească? Ne-am rugat apoi și în acea căsuță simplă am simțit prezența lui Dumnezeu, acolo, în acea căsuță lipsită de mofturi și pretenții. Nu era lux, era suficient!

    Între timp, m-a rugat să-i plantez niște răsaduri. Așa ne plantează și pe noi Dumnezeu, cu  grijă. Nu mi-a fost greu pentru că acasă, cineva, m-a învățat: MAMA. Nu uit să precizez că, cineva, TATA, m-a învățat sa tund iarba, iar după unsprezece ani am unit acestea două și am fost de folos cuiva aflat în nevoie. Ce har, ce har! Copii, lăsați-vă învățați de părinți, pentru că veți ajunge la vârsta maturității și veți putea exclama: "Vă Mulțumesc!". Multe gânduri mi-au venit în minte în acea zi și câteva spuse de Doamna Tania. Gânduri sfinte, gânduri vrednice de împărtășit.

         - Fii cu urechile ciulite când vorbește Dumnezeu!

         - Primim de la Dumnezeu pentru a da și celui care nu are!

         - Ascultând de Dumnezeu, arătăm că Îl iubim!

         - Mai bine simpli și smeriți și de Dumnezeu iubiți!

         - Tu primești pentru a da!

         - Noi nu trebuie să ne rușinăm cu Domnul nostru Isus Hristos!

         - Dumnezeu te folosește nu pentru că ar depinde de serviciile tale, ci pentru că vrea să te modeleze, să te formeze prin asta!

     La final, când a trebuit să plec, ne-am îmbrățișat și mi-a zis:

        "- Stai un pic să-ți dau ceva!"

     Și mergând spre geacă, din buzunar a scos o hârtie de 200 de lei și vrând să mi-o dea, am spus:

        "- Nu primesc, nu doresc să iau banii. Ce am făcut pentru dumneavoastră, am făcut ca pentru Domnul! Lui Dumnezeu nu-I cer bani. Dumneavoastră a-ți plătit cu ceva mult mai valoros decât banii: cu acel pahar cu apă."

     Un frate ne spunea de fiecare dată cand ne vedeam si ne îndemna mereu sa reținem aceste versete:

     Coloseni 3:23-24: "Orice faceți, să faceți din toată inima ca pentru Domnul nu ca pentru oameni, ca unii care știți care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii voastre. Voi slujiți Domnului Hristos".

                                                                    AMIN